Comments are off for this post

Ce ne învață harul lui Dumnezeu?

Ce ne învață harul lui Dumnezeu?
Tit 2:11-13
       Pentru orice părinte, bucuria nașterii unui copilaș este una din experiențele marcante ale vieții. Dar există o anticipare plină de entuziasm a momentelor petrecute cu acel copilaș – să-l învețe să mănânce, să umble, să vorbească. De câtă satisfacție are parte un părinte al cărui copil a învățat un lucru oricât de elementar! Și cât ar fi de trist să vezi părinți care nu se implică de loc în viața copiilor lor. Scriptura ne spune că am fost mântuiți prin har. Dar odată reînnoiți, Tatăl ceresc, în harul Său, nu ne lasă să ne zbatem după puterea și înțelepciunea noastră – ci se ocupă în mod special de fiecare copil al Domnului. Ce ne învață harul?
       Întâi, că trebuie să fie o despărțire, or rupere de felul lumii de viețuire. Poate te mai complaci încă în lucruri care te identifică cu lumea. Poate nu vrei să te deosebești prea tare de cei din jur, ca să nu te ia în batjocură cei cu care viețuiești. Dar harul lui Dumnezeu, da, acea lucrare prin care Dumnezeu te-a mântuit vrea să te învețe că tu nu mai ești din lume, și nici nu ai voie să te identifici cu lumea. De fapt, atunci când ajungem în situații în care nu ne mai deosebim de lumea păgână din jur, ar trebui să ne grăbim la rugăciune și să-I cerem lui Dumnezeu să ne învețe cum să dorim despărțirea de lume și cum să dorim să nu împlinim poftele lumești.
       Apoi, harul ne învață să trăim cu auto-control, drepți (fără să ne aplecăm înspre incorectitudine, sub nici o presiune) și evlavie (sau într-un fel care seamănă cu caracterul lui Dumnezeu). Copiii, de cele mai multe ori, adoptă comportamentul și gesturile părinților. Tatăl nostru din ceruri dorește cu gelozie să-Și învețe copiii asemănarea cu El: ”Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar ne dă un har și mai mare.” (Iacov 4:5-6) Cu cât Dumnezeu are acces la viața ta, cu atât caracterul tău va fi mai asemănător cu al Lui.
       Iar în al treilea rând, harul ne învață să trăim hrănindu-ne cu speranța noastră fericită: arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.” Atunci vom avea o părtășie mai deplină cu El, iar îmbrățișarea prezenței Lui va produce mai multă bucurie și mirare decât ne vom putea imagina în prezent. De câte ori mărturisești Domnului, Doamne, ard de nerăbdare să-ți văd fața atunci când te vei arăta din nou!
-Marius Maduta

What does the grace of God teach us?
Titus 2:11-13
       For every parent, the joy of the birth of their child is one of the most marking experiences of life. There is an even greater anticipation, full of enthusiasm, of the moments that you will spend with your child – teaching him to eat, to walk, to talk. And, oh, the satisfaction of a parent who has taught his or her child even the most elementary skill! But how sad to see a parent who is not at all involved in the life of the child. The Scriptures remind us that we have been saved by grace. But our heavenly Father, once we have been renewed, does not simply leave us to struggle in our own strength – He comes individually to each one of us. What does His grace teach us?
       First, it teaches us that there must be a separation, a giving up of the wordly way of living. You may still enjoy the things that identify you with the world. You may not want to desire to stand out, so that people around you may not mock you. But the grace of God, yes, that work of God through which God saved you, wants to teach you that you are no longer of the world, and you must not identify with the world. Actually, when we find ourselves in situations where we do not stand out from the pagan world around us, we should immediately to to God in prayer and ask Him to teach us how to desire to be separated from the world, how to renounce wordly passions and ungodliness.
       Second, the grace teaches us to live self-controlled, upright (not leaning toward questionable decisions, regardless of the pressures), and godly lives. Most of the times, children tend to adopt the behavior and attitudes of their parents. Our heavenly Father jaelously desires to teach His children how to be like Him: „He jealously longs for the spirit he has caused to dwell in us. But he gives us more grace.” (James 4:5) The more access God has in your life, the more your character will be like His.
       Lastly, grace teaches us to live nourished by our blessed hope: the appearing of the glory of our great God and Savior, Jesus Christ. Then we will have a more perfect fellowship with Him, and the embrace of His presence will produce immensely more joy and awe then we could ever imagine now. How often do you confess to the Lord, Lord, I can hardly wait to see your face on that day when you return to the earth!
-Marius Maduta

Comments are closed.